Copilul din mine

Mie imi place mult sa ma stramb. Poate ca nu ma manifest atat de mult in public dar acasa o fac pe mama sa se inchine. Oricum in ochii ei inca am 5 ani si nu se asteapta la prea multa seriozitate din partea mea. Am si o sora de 23 de ani care imi face concurenta si ma intrece de fiecare data. Ea poate sa imite fooaarte bine vocea de copil mic si razgaiat si asta face toata ziua, in principal pentru ca stie ca ma calca pe mine pe nervi.
Tin minte ca asta era distractia maxima atunci cand eram mici. Ne duceam in fata oglinzii si ne strambam ca maimutele, imitam toate animalele de pe fata pamantului si nu in ultimul rand umpleam de bale oglinda pe care o stergea mama cu atata sarguinta. Mai facem si astazi asta, numai ca lipseste faza cu balele, pentru ca mai nou ii spunem saliva.
Eu mi-am petrecut mare parte din copilarie la bunici unde am invatat sa mulg vaca, sa duc oile la pascut si sa tin calul de hamuri. Mergeam numai in picioarele goale iar cand purtam pantofi ii rupeam in cateva zile. Ma cataram in copaci si eram plina de vanatai si zgarieturi, jucam ratele si vanatorii si imi faceam papusi din carpe. Ce stiam eu ce-i aia Barbie... Mergeam la furat de corcoduse si mancam pana mi se facea rau. Tin minte ca am plecat intr-o zi la "ciordit corcodele" cu alti copii de pe strada si am intarziat toata ziua. La intoarcere m-a batatut bunica-mea de m-a rupt si drept pedeapsa buna de tinut minte m-a bagat intr-un tomberon mare de fier. Nu va imaginati ca m-a lasat acolo dar si acum tin minte cum tremuram de plangeau si vecinii. Acum murim de ras cand ne aducem aminte dar am invatat sa anunt atunci cand plec de acasa. Cel mai mult imi placea cand mergeam cu tataie la mare sa facem baie la cai. Cati dintre voi ati stat pe spatele unui cal cand inoata? Cred ca au fost cei mai frumosi ani din viata mea care nu se pot compara cu cu cei traiti de copii de astazi. Eu cand eram la gradinita adunam castane si papadii, nu fumam la coltu' scolii si nici nu invatam de pe net cum sa dai cu ranga in alti copii.

"o sa te ploua pe aripi" spuneai...

Stau singura in casa si ma plictisesc. Vreau sa ma uit la un film. Ce film? In ultimul timp nu mai savurez filmele asa cum o faceam inainte; nu mai rad atat de tare la comedii, nu mai oftez atat de adanc la filmele de dragoste si nici nu mai stau ca pe ace la alea cu dihanii spatiale. Nici muzica nu mai are acelasi farmec. M-am plictisit de tot ce am in calculator iar muzica noua nu am rabdare sa o ascult sa vad macar daca imi place sau nu. Parca se sterg culorile lucrurilor care inainte ma faceau sa mor de ras sau de plans. Merg pe strada si vad numai defecte, haine proaste, oameni urati, rimel scurs, mizerie si nervi. Poate ca sunt eu plictisita sau lumea chiar intra sub pamant.
Am ocazia sa vad zilnic cel mai nou film care mereu pare regizat de Tim Burton iar actorul principal seamana de fiecare data cu Sweeney Todd. Am ocazia sa vad fiecare zi ploioasa de toamna in care eu sunt actorul principal.